Zincarea termica si electro-galvanizarea

Coroziunea otelului reprezinta distrugerea partiala sau totala a materialului sub actiunea diversilor factori de mediu. Pentru a prelungi durata de viata a acestor materiale se realizeaza o protectie anticoroziva. Cele mai des utilizate procedee pentru acest lucru sunt zincarea termica si electro-galvanizarea.

Ce diferente sunt intre zincarea termica si electro-galvanizarea

Zincarea termica este efectuata prin scufundarea produsului in zinc topit, la o temperatura de 445-460˚ C. Obiectele sunt tinute in baia de zinc pana cand metalul ajunge la temperatura zincului.

Inainte de zincarea propriu-zisa sunt efectuati urmatorii pasi:

• Se  utilizaza o solutie acida pentru a indeparta elementele nedorite de pe suprafata neprotejata a otelului (degresare);
•  Este aplicata o solutie cu o concentratie mica de acid pentru a indeparta rugina de pe suprafata dorita (decapare);
•  Este oprita actiunea decapantului, prin spalare;
• Se aplica o solutie incalzita de clorura de zinc amoniu, pentru a inlatura oxizii si pentru a impiedica oxidarea ulterioara a materialului;
• Inainte de fi scufundat in zincul topit obiectul este uscat.

De obicei zincarea termica este aplicata pentru oteluri moi, aliaje slabe din otel, fonta si otelul turnat. Zincarea astfel are o durata lunga de viata. Este recomandata pentru obiectele de mari dimensiuni. Produsele care sunt zincate termic sunt reciclabile.

Procedeul de electro-galvanizare

Acest procedeu consta in depunerea unui strat de zinc prin electroliza. In baia electrolitica, prin care circula curent electric, se afla un catod (obiectul de metal ce va fi zincat) si un anod (zincul). Cu ajutorul curentului eletric se realizeaza disocierea, transportul si depunerea ionilor de metal de la anod (zinc) la catod (obiectul de metal). Procedeul de galvanizare cu zinc se poate realiza intr-o varietate de solutii apoase, cum ar fi: cianuri alcaline, non-cianuri alcaline sau clorura acida de sare.

Este necesara curatarea obiectelor care vor fi electro-galvanizate, pentru a se elimina rugina, murdaria, uleiul etc. Se utilizeaza un detergent alcalin pentru a asigura o galvanizare cu zinc de buna calitate si pentru ca stratul de zinc sa ramana intact o lunga perioada de timp. Metalul este inmuiat intr-o baie alcalina, pentru 5-10 minute, la circa 150 ˚ F . Apoi este aplicata o sarcina electrica, ceea ce duce la eliberarea de oxigen sau hidrogen in solutie, realizandu-se astfel o curatare la nivel micro. Urmeaza o decapare, pentru a inlatura straturile de oxizi si scale de pe suprafata metalului. Tipul de metal si grosimea scalelor prezente decide tipul de acid, timpul de scufundare si  temperatura necesara acestui proces. Dupa galvanizare metalul este spalat cu apa, dupa care urmeaza uscarea acestuia.

Zincarea termica si electro-galvanizarea – ce avantaje are fiecare procedeu

Electro-galvanizarea este un procedeu foarte rentabil, utilizat de obicei pentru obiecte mici (suruburi, elemente de fixare, piese auto etc.). Zincul este utilizat de obicei pentru a galvaniza obiectele din fier sau otel, dar si altfel de metale pot fi supuse acestui proces.

Principalele avantaje ale electro-galvanizarii sunt eficienta de cost si usurinta aplicarii. Cele cateva limitari ale sale includ durabilitate scazuta in apa de mare si faptul ca stratul de zinc nu se formeaza usor in zonele interne ale obiectului.

Galvanizarea termica este, cel mai des, utilizata pentru obiectele utilizate la exterior. In timp ce electro-galvanizarea se preteaza bine pentru cele folosite in interior. De asemenea, stratul de zinc aplicat prin zincarea termica este de cateva ori mai gros decat cel aplicat prin electro-galvanizare, fiind astfel si mai rezistent la coroziune. Obiectele care au fost electro-galvanizate pot avea un aspect neted si stralucitor, fiind preferate din motive estetice.

Articole similare:

Cat siliciu trebuie sa aiba otelul pentru zincare?

De ce este utilizat otelul in constructii?

Calirea otelului