Ucraina, INTENTIONAT sau NU, a creat o criza a metalului!

Continuarea crizei din Ucraina afecteaza si sectorul metalurgic din Romania. “Produsul vector la care ne referim este tabla, in special tabla laminata la cald”, explica Lucian Haritonov, CEO in cadrul H METAL, societate romaneasca de distributie produse metalurgice.

Criza prelungita din Ucraina afecteaza sectorul metalurgic romanesc. Si aceasta deoarece regiunile de conflict Donetk si Lugansk sunt centrul industrial al Ucrainei. In aceste regiuni fiind concentrata industria miniera si a otelului. Iar de aici provine o mare parte a otelului, in forma finita sau bruta pe piata romaneasca.

Dat fiind faptul ca majoritatea producatorilor locali si vecini isi desfasoara activitatea de productie in baza resurselor (mai ieftine) provenite din Rusia si Ucraina (materie prima necesara in procesul de productie – minereu de fier, tagla si brama), conflictul si masurile restrictive ce s-au adoptat de ambele parti Rusia/UE a dus la o bresa de aprovizionare cu materie prima.

Incercarea de a substitui vechii furnizori orchestreaza nonsalant cresterea artificiala a pretului prin lipsa stocurilor. Dar si obligativitatea accesarii unor resurse de productie nu tocmai la indemnana. Aceasta inseamna achizitii mai scumpe de pe alte piete si zone geografice. De asemenea, si implicit cantitativ limitate (in fapt, cresterea pretului materiei prime la poarta fabricii insotite de obisnuitele, dar de-acum justificate, intarzieri de productie).

Acest aspect se reflecta si in activitatea importatorilor si distribuitorilor de produse metalurgice. “Produsul vector la care ne referim este tabla, in special tabla laminata la cald. Pana in prezent, aceasta provenea in proportie de cca 40-50% venea pe filiera Ucraina si Rusia. Intr-o pondere mai mica 25-30% tot din aceste tari proveneau si laminatele mici: otel rotund, cornier, otel lat, otel patrat.

Masurile restrictive din Ucraina afecteaza sectorul metalurgic

Contextual, criza din Ucraina, urmata de masurile restrictive impuse intre Rusia si UE, contureaza o realitate cruda. Fiind scaderea drastica a ofertei comparativ cu cererea actuala. Pe scurt, scaderea stocurilor dublata de o crestere , artificiala sau nu, a preturilor la majoritatea produselor metalurgice”, precizeaza Lucian Haritonov.

Daca la inceputul anului 2014, la nivel de Europa, oferta era excedentara: 200 mil tone productie, surclasa clar cererea, care era doar de 150-160 mil tone, acum situatia s-a inversat. La inceputul anului 2014, preturile la produse metalurgice finite au avut o usoara scadere de 10-20 euro. Fiind datorata, in special, stocurilor mari raportate la consumurile mai mici decat cele prognozate. O data cu inceputul lunii august s-au anuntat si efectuat mariri de pret la diverse categorii de produse. In special la tabla si laminate mici, cele care au legatura directa cu Rusia si Ucraina.

“Asemenea producatorilor de produse metalurgice, si importatorii si distribuitorii din domeniu isi ascut parghiile de crestere fortata a pretului. Evaluand instantaneu impactul „crizei”. Chiar in contextul in care si ei sunt obligati sa initieze relatii comerciale cu furnizori „ne-traditionali” din vestul Europei sau estul Asiei, de ce nu? Cu consecintele de rigoare: costuri si eforturi financiare mai mari. DAR de data asta (fata de perioada 2007-2008) cu grija , sa aduca plus-valoarea de care au nevoie”. Subliniaza Haritonov.

Cresc preturile

Haritonov preconizeaza ca, in aceste conditii, nu ar fi exclusa repetarea, intr-o oarecare masura, a scenariului din 2007-2008. Atunci cand distribuitorii, marii strategi multinationali, dar si locali, incercau sa vanda la valoarea de inlocuire a stocului. Acum, resursele nu mai sunt aceleasi. De data asta, se va reusi chiar un plus valoare. Dat fiind faptul ca finantarea este mult mai scumpa, si, mai ales, mult mai redusa/restrictiva. Nici o multinationala, fie producator sau importator, nu va mai repeta greseala din 2008. Iar viteza de rotatie a stocului nu va mai fi considerata 1: 2.5! Va fi perioada speculatiilor, a economistilor sclipitori si a ingineriilor de succes. Acum vor fi utile experientele din 2008, la nivel de aprovizionare, strategie de piata/marketing si isi vor pune amprenta pe evolutia pietei.

Criza din Ucraina afecteaza sectorul metalurgic

“Asadar, Ucraina, INTENTIONAT sau nu, a creat o criza a metalului. Cel putin in Europa de Est, SE. S-ar parea, insa, ca pretul metalului in vestul Europei, INCA, nu este influentat. Dar, avantajul spatial al acestei tari nu poate fi contestat. Experientele din 2008 au marcat piata metalului. Dar „metalistii” producatori/importatori care erau in 2008 , si se mai mentin, in 2014 cu siguranta si-au invatat lectia. Nu mai vorbim de un tavalug, de o nebunie naprasnica! Acum avem o realitate in urma, cu consecinte! Pretul va creste, iar importatorii/producatorii vor fi reticenti in a vinde oricum! S-ar parea, neoficial, ca Ucraina are ordin sa genereze stocuri mari de tabla „pentru consumul propriu” (a se intelege, pentru armata sau nevoile armate). Ca atare, nu se poate presupune cand va redeveni furnizor pentru Europa de Est si Sud- Est” avertizeaza reprezentantul H METAL.

Conflictul dintre Rusia si Ucraina 

Printre alte motive pentru care s-a ajuns la acest conflict intre Rusia si Ucraina este posibil ca si industria metalurgica sa fi avut o pondere importanta. In anul 2012 Ucraina a produs cca 33 milioane tone de otel brut si a exportat cca 24 milioane de tone (adica cca 12 % din total productia Europei) de produse siderurgice, s-a apreciat la finele anului 2012 ca Rusia ar fi importat din Ucraina cca 65% din totalul importurilor de otel.

„Producatorii de otel din Rusia vad in Ucraina o amenintare” conform declaratiei facute la acel moment de Sergey Donskoy – analist la biroul Societe Generale din Moscova. In acea perioada existau presiuni mari pe principalii producatori de otel sin Rusia – Mechel si Evraz care au si cerut ajutorul Guvernului de la Moscova pentru revigorarea industriei siderurgice. Cei mai importanti producatori de otel din Ucraina sunt Metinvest care detine controlul a cca 50% din piata si ArcelorMittal care detine controlul a cca 12% din piata, ambii avand aprovizionarea cu minereu de fier si carbune de la minele proprii.

Dupa incheierea conflictului este posibil ca Rusia, prin intermediul celor doi mari producatori Mechel si Evraz, sa aiba un cuvant mai greu de spus pe piata metalurgica din Europa.

Pana la incheierea conflictului, din pacate, vor exista pierderi financiare. Toate aceste mariri de pret si diminuari de stocuri se vor reflecta in pretul produsului care va fi suportat in cea mai mare masura de beneficiarul final al produsului, ultimul in acest lant al produselor metalurgice.