Rezistenta la tractiune a otelului

Rezistenta la tractiune a otelului este una dintre proprietatile importante ale materialelor utilizate in aplicatii de inginerie si productie.

Aprecierea utilitatii unui produs din otel in domeniul tehnic, se face in baza cunoasterii proprietatilor sale.

Alaturi de cele chimice si fizice, este necesara si cunoasterea proprietatilor mecanice si tehnologice. Ele ne ofera indicatii asupra comportamentului acestuia in exploatare, precum si asupra posibilitatilor de prelucrare.

Proprietatile mecanice ale unui otel deriva dintr-o combinatie intre: compozitie chimica, tratament termic si preocedeul de elaborare/prelucrare.

Rezistenta la tractiune este efortul mecanic maxim de intindere la care poate fi incarcata o piesa de incercare. Daca aceasta rezistenta este depasita, materialul esueaza.

Se notează σr (sau Rm) si se masoara in N/mm2.

Formula de calcul a rezistentei la tractiune este:

σr = F/A

unde

F – forta maxima la care este supus specimenul atunci cand este tras;

A – aria sectiunii transversale initiale a specimenului.

Fiecare sarja de otel si respectiv fiecare lot de produse finite din sarja respectiva sunt supuse unor analize si teste mecanice. Intre aceste teste se numara si incercarile de tractiune. Aceasta consta in aplicarea, in general, pana la rupere, pe directia longitudinala a epruvetei, a unei forte de intindere, in vederea determinarii caracteristicilor mecanice.

Rezistenta la tractiune se masoara cu ajutorul unei masini de tractiune/tensiometru.

Incercarile de tractiune permit si determinarea caracteristicilor de ductilitate ale unui material si anume alungirea la rupere si gatuirea la rupere.

Se considera drept stare de tensiune limita a materialului starea de tensiuni care corespunde fie inceperii ruperii materialului, fie inceperii aparitiei unui proces fizic care dintr-un motiv oarecare este considerat ca inadmisibil, nedorit sau periculos.

Tractiunea si compresiunea se numesc solicitari axiale deoarece suporturile fortelor sunt dirijate tangent la axa geometrica a barei. Ele difera numai prin semnul eforturilor, tensiunilor şi alungirilor specifice: pozitive pentru tractiune si negative pentru compresiune.